Artă la puterea a cincea / După Afaceri, Ziarul Financiar

  • Ziarul Financiar Excerpt
  • Ziarul Financiar Excerpt
  • Ziarul Financiar Excerpt
  • Ziarul Financiar Excerpt - Andrei Jecza
Ziarul Financiar Excerpt > <

Info

Extras din După Afaceri Premium - Ziarul Financiar

Artă, la puterea a cincea, de Cristina Roșca

La final de septembrie, când toamna abia începe să dea primele semne că se trezește la viață, toată lumea bună își dă întâlnire la Viena. De la colecționari, la pasionați de artă și de la artiști mari și mici, la iubitori de frumos. Unde? La viennacontemporary, unul dintre cele mai importante târguri de artă contemporană de pe Bătrânul Continent. An de an, capitala Austriei devine astfel, pentru câteva zile, „subiectul de bârfă al Europei“, după cum spunea recent Christina Steinbrecher-Pfandt, directorul artistic al festivalului.

Diamantul neșlefuit al artei românești

Andrei Jecza, fondatorul Jecza Gallery din Timișoara, a fost prezent la viennacontemporary pentru al optulea an și spune că a vândut foarte bine, două lucrări fiind cumpărate de un colecționar român care trăiește în Germania și care nu le-a văzut fizic, ci doar într-un pdf.
„Am vândut deja destul de bine (sâmbătă, cu o zi înainte de închiderea târgului - n. red.). Ne-am recuperat investiția necesară prezenței noastre aici fără să luăm în calcul vânzările din prealabil“, explica galeristul. Între timp însă au fost vândute și restul lucrărilor. Prezența celor cinci galerii din România la viennacontemporary a fost susținută parțial de ICR (Institutul Cultural Român), unul dintre partenerii oficiali ai evenimentului.

„Cred că este foarte importantă selecția artiștilor (la târgurile de profil - n. red.). Ajută și faptul că noi vorbim germana, iar cei mai mulți colecționari prezenți aici sunt fie din Austria, fie sunt vorbitori de limbă“, spune Andrei Jecza. Cei mai mulți colecționari sunt din Austria, Germania, Benelux, Elveția și chiar Ungaria. Ungaria este o țară cu o piață de artă mai dezvoltată ca a noastră, adaugă el.
Galeristul confirmă că la Viena vin colecționari de familie care nu se grăbesc, nu se înghesuie neapărat la preview, pot veni și la plimbare duminica. Prin comparație, la Basel dacă nu ai vândut la preview, nu mai vinzi.

„Dincolo de clienții străini, cei de pe piața locală sunt foarte importanți pentru că în felul acesta îți crești și îți educi publicul. Un client trebuie să aibă curajul să intre în galerie. Arta este pentru toată lumea, dar mai întâi de toate trebuie să îți placă.“

Andrei Jecza a crescut în lumea artei, tatăl său fiind sculptor, iar mama deținând o fundație de artă. El a deschis galeria în 2011, dar primele proiecte le-a făcut începând cu 2009 când avea doar 21 de ani. A studiat Istoria Artei - secția Foto-Video - și a făcut un master la Londra la Sotheby’s Institute of Art. „Primul artist expus în galerie a fost Dumitru Gorzo, pe 21 mai 2011. Am continuat apoi cu prieteni și colegi de generație de-ai tatălui, un adevărat diamant neșlefuit al artei românești. Am început cu artiști care au creat din ’60-’70 până astăzi. Unii dintre ei sunt în vârstă, iar alții nu mai trăiesc astăzi.“

Jecza Gallery a mizat în special pe artiști locali, dar a avut expuse și operele unor artiști nemți sau albanezi. Fiecare avea însă legătură cu România.
„Focusul nostru a fost și rămâne pe artiștii în vârstă, care s-au născut și au creat în comunism, tocmai pentru că vrem să arătăm că lucrările lor sunt la fel de actuale ca și cele ale artiștilor aflați în libertate“. În România a existat mereu o desincronizare, mai puțin în cazul artiștilor din anii ’60-’70, iar acum abia aceștia devin vizibili. Grigorescu spre exemplu a apărut la circa 20 de ani după Monnet, spune el. Există lucrări ale unor artiști precum Constantin Flondor sau Geta Brătescu lucrări care acum 10-12 ani se vindeau cu câteva sute de euro, iar acum prețul sare de 10.000 de euro, explică galeristul român.

Galeria timișoreană a fost prezentă la Viena cu doi artiști români - Mircea Popescu născut în 1985 și Roman Cotoșman născut în 1935 și care nu mai este astăzi în viață.
„Deși cei doi nu s-au cunoscut, există un dialog între arta lor. Și colecționarii cumpără pentru acest dialog între artiști, între generații, mă refer la un dialog vizual, conceptual.“

Două lucrări de Roman Cotoșman din perioada anilor 1960 au ajuns după viennacontemporary la München într-o colecție importantă, o lucrare de Roman Cotoșman a rămas în Viena, în timp ce cinci desene din anii ’70 ale aceluiași artist au mers în colecția Șandor. „Două lucrări de Mircea Popescu printre care și sculptura merg la un muzeu particular din Budapesta, iar o alta pleacă într-o foarte bună colecție particulară la Washington, alături de mari maeștri ai artei contemporane. Alte două au ajuns la Zürich, în urma târgului.“

Colecționari români sunt câțiva, dacă îi numeri pe degetele de la două mâini sunt mulți, crede Andrei Jecza. Se referă la cei care au o strategie și vor să construiască ceva. Un exemplu în acest sens este omul de afaceri timișorean Ovidiu Șandor, un pasionat de artă contemporană și unul dintre colecționarii locali care și-a construit o o direcție în domeniu. El a lansat și 
o serie de inițiative precum bienala Art Encounters de la Timișoara.